Din păcate și de neînţeles, măsurile privind igiena și sănătatea orală lipsesc din planul menit să prevină transmiterea SARS-CoV-2 și apariţia complicaţiilor prin această infecţie.
Desigur că intervenţiile non-farmacologice pot avea un impact important în controlul infecţiei încrucișate pandemice. Dar de fiecare dată când aud sugestivul și imperativul îndemn de protecţie pandemică „Poartă mască! Spală-te pe mâini! Păstrează distanţa!”, eu, de profesie medic dentist, am frustranta convingere că acesta este pe de o parte nemotivant, iar pe de alta, incomplet. Nu doar pentru că lipsește ceva structural din el – „Spală-te pe dinţi!” –, ci și pentru că, din punct de vedere logistic, s-au făcut două omisiuni:
1. Succesul schimbării și/sau asumării unui comportament de protecţie a sănătăţii (igienă, distanţare etc.) depinde de mulţi factori, iar unul dintre ei este procesul psihologic care depinde de motivaţie: motivaţia protecţiei;
2. Planul de măsuri de prevenţie a contaminării și transmiterii infecţiei cu SARS-CoV-2 a ignorat cu desăvârșire importanţa igienei și a sănătăţii orale.
Iluzia că îndemnul imperativ „Poartă mască!” va avea ca rezultat purtarea măștii direct și automat are aceeași valoare ca și în cazul îndemnului la igienă orală zilnică, pe care părinţii îl transmit insistent copiilor lor: „Spală-te, copile, pe dinţi!”.
Blamarea celor care nu poartă mască sau care nu au învăţat încă să se spele pe dinţi este nefondată, psihologic vorbind, pentru că același comportament de protecţie, la oameni diferiţi, poate fi determinat de motive diferite, cu resurse diferite și în condiţii diferite.
Cea mai importantă teorie privind modelul de schimbare a comportamentului (PMT), promovată iniţial de Psihologia Sănătăţii, și de care eu încă nu am cunoștinţă să se fi utilizat în comunicarea de pandemie, este teoria motivaţiei protecţiei.
În baza acestei teorii, intenţia unei persoane de a schimba sau a-și asuma un comportament de protecţie recomandat depinde de trei procese cognitive – două de evaluare, și unul de recompensare. Acestea sunt:
1. Evaluarea riscului, a severităţii ameninţării externe și a vulnerabilităţii proprii: cum acţionează virusul? Care este tropismul lui? Care sunt mijloacele de decontaminare? Cu ce mijloace pot să îmi echilibrez imunitatea?
2. Evaluarea mecanismelor de coping, de gestionare, de a face faţă: pot face faţă? Cum să mă feresc? Cum să mă abilitez? Cu ce mijloace externe sau personale? De unde le procur?
3. Recompensarea – este rezultatul practicării comportamentului de protecţie: care este avantajul sau plus-valoarea obţinută.
Cu alte cuvinte, un comportament recomandat și compatibil cu sănătatea va fi acceptat, pe de o parte, dacă ameninţarea externă și vulnerabilitatea proprie ca urmare a neaplicării lui sunt percepute ca fiind de nivel înalt și, pe de altă parte, dacă recompensa obţinută prin comportamente care sunt incompatibile cu sănătatea este minimală.
Cât despre mesajele și măsurile dedicate igienei orale, trebuie menţionat că, într-adevăr, virusul are ca principal organ-ţintă plămânul, însă are tropism pentru multe ţesuturi umane, altele decât plămânul, și anume, pentru celulele a căror membrană conţine un receptor specific, enzima de conversie a angiotensinei-2 (ACE2).
Identificarea ACE2 în celulele epiteliale ale mucoasei bucale, în special pe faţa dorsală a limbii, a condus la îngrijorarea privind transmiterea virusului prin aerosolii bucali și expunerea profesională de risc înalt a stomatologiei.
Tocmai de aceea, preocupată de omiterea recomandărilor privind sănătatea și igiena orală, dar inspirată de reducerea riscului de contaminare prin aerosolii din salivă, am cercetat sursele de informare atât academice, cât și colocviale din România și din alte ţări. Am descoperit că acest subiect a incitat curiozitatea ambelor niveluri de autoritate informaţională.
Echilibrul bacterian oral, element protector
Infecţiile tractului respirator inferior sunt iniţiate de contaminarea epiteliului căilor respiratorii inferioare prin inhalarea de germeni cuprinși în aerosoli sau prin aspirarea de secreţii orale conţinând bacterii ca P. gingivalis, F. nucleatum, P. intermedia.
De menţionat că parodonţiul inflamat, dar și cariile netratate sunt cele două principale boli orale asociate cu dezechilibrul bacterian în mediul oral, în favoarea bacteriilor patologice.
Iar cytokinele (cum ar fi IL-1 și TNF) din ţesuturile parodontale inflamate pot infiltra saliva prin fluidul crevicular gingival și astfel pot fi aspirate, cauzând inflamaţie sau infecţie pulmonară.
Astfel că în pneumonie, „the old man’s friend”, companionul pacientului geriatric, care în 80% dintre cazuri are ca deznodământ decesul, a fost incriminată și o posibilă cauză bacteriană de origine orală.
Pe de altă parte, s-a observat că la 80% dintre pacienţii grav afectaţi pulmonar care prezentau o încărcătură bacteriană înaltă și, în consecinţă, și suprainfecţii, tratamentul a necesitat inclusiv antibioterapie.
O cercetare promiţătoare din Franţa, unde o combinaţie de antivirale și azitromicină a fost administrată în COVID-19, a demonstrat o vindecare virologică de cca. 100% după 6 zile, în comparaţie cu pacienţii care au primit doar hidroxiclorochină (57,1%) sau cu aceia care nu au primit niciun tratament (12,5%), ceea ce demonstrează că antibioticul joacă un rol important în optimizarea terapiei în boala COVID-19, îmbunătăţind astfel rata de succes cu cca 50% (1).
Citește continuarea în revista Viața medicală
